Max este primul venit in casa. Avea doar trei saptamani si era un ghem negru de blanita, cu doi ochi albastri care se observau cu greu din blana deasa. Ma privea cu multa incredere si simtea nevoia sa ma apere de oricine se apropia de noi. Scuipa pe toata lumea pana cadea in fundulet.
A fost dragoste la prima vedere. L-am hranit cu biberonul pana la trei luni si jumatate, pentru ca de fiecare data cand bea apa se ineca. Ca o mama protectiva ce eram, am preferat sa il hranesc cu biberonul, decat sa i se intample ceva. In cele din urma a invatat sa manance carne si doar asta vroia, in rest mieuna non-stop pana ii dadeam exact ce isi dorea. La aproape 4 luni avea deja 3 kg.
De mic si-a dorit sa iasa afara. Din pacate a trebuit sa renuntam la aceasta distractie acum cativa ani. Tot timpul ataca cainii de pe strada. Le sarea in spate si ii scarmana pana le dadea sangele. Cineva, cu un buldog s-a distrat pe seama lui Max, dar din aceasta, Max a iesit cam sifonat; a avut nevoie de o operatie la picior. De atunci, ataca nu doar cainii, ci si orice stapan de caine, lucru care a devenit cam periculos.
Nu voi reusi niciodata sa inteleg, cum este posibil ca o pisica sa nu se teama de caini dar sa fie timorata de alte pisici.
Adevarul e ca prima lui intalnire cu o pisica a fost destul de traumatizanta. Era in spatele blocului, cand o pisica a venit spre el, cu intentia de a vedea ce e cu ghemul mic si negru de blana care se tot misca de colo-colo. Cand a vazut-o Max, s-a speriat atat de tare, incat s-a culcat pe spate si a inceput sa tipe. Totul a durat doar o secunda, pisica s-a speriat de reactia lui si a fugit. Din pacate prea tarziu. Max facuse pe el si toata blanita era murdara de pipi si de caca, ca sa nu mai vorbim de miros. Am scuturat ce era de scuturat, ma rog ce se putea scutura si am plecat cu duhoarea pe scari. Bine ca nu m-am intalnit cu nimeni. Nu de alta, dar cine m-ar fi crezut ca baiatul meu a facut pe el cand a vazut o alta pisica??
